luni, 25 ianuarie 2016

De ce îți trebuie "pachețel cu mâncare" în Franța?


Acest articol este strict pentru turiști. Nu discut acum cu localnicii! Voi cei care locuiți în Franța, știți cum stau lucrurile, dar noi, ăștia care vă vizităm țara, nu!

O să vă povestesc 3 întâmplări care se încadrează în categoria "îți iei mâncare la tine sau rămâi flămând".
  
Obișnuit la tine în țară să mănânci micul dejun la restaurant pe la ora 14:00 sau ciorbă seara, ultimul tău gând atunci când îți planifici o excursie în Franța este "băi, ar trebui să mă gândesc la ce oră mănâncă francezii!'' Nu, cu siguranță nu te vei gândi la asta! Și chiar dacă ai fost de 10 ori în țara respectivă, tot uiți.

Hai să vă povestesc!

Facem noi planul să ne plimbăm de dimineața până seara prin Biarritz, dar ne scapă un amănunt foarte important. Lista era plină de obiective turistice cât să ne ocupe două zile, nu una. Eram așa ocupați încât numai la mâncare nu ne stătea gândul. Pe la ora 16.00 mi s-a făcut foame și-am început să căutăm un restaurant drăguț unde să mâncăm ceva bun și să stăm la o cafea. Ce să vezi? Totul închis. Am văzut eu câteva restaurante goale, dar mă gândeam că se mănâncă prost sau poate au intrat oamenii la muncă.

Leșinați de foame după plimbarea de dimineață, ultimul gând era să ne amăgim cu un sandwich. Voiam mâncare caldă. Am reușit să mâncăm pizza cu salată :) Asta este tot ce poți să găsești până seara de mâncare. La restaurant ne-au primit puțin iritați deoarece am ajuns după ora lor de masă, ba chiar a trebui să-l cheme pe bucătar de la ora lui de odihnă. Tragedie mare dacă vrei să mănânci acolo când te-apucă pe tine!
Francezii au ore fixe de mâncare, ceea ce mi se pare foarte bine, chiar excelent, dacă te poți obișnui și dacă-ți permite programul. Însă, pe mine una, mă omoară sistemul asta. Obișnuită să mănânc ce vreau și când vreau, imaginați-vă cum am supraviețuit la Brest timp de 5 luni :). La facultate aveau numai automate cu dulciuri, nimic sărat. Acolo toată lumea își ia gustarea la ora 16:00 fix, punct. Dacă ajungeai la 16:05 nu mai găseai nimic. Numai eu rămâneam nemâncată dacă cumva uitam să-mi iau ceva de acasă. Unde mai pui că eram singura care mânca covrigi, alune sau alte chestii sărate și singura care avea o altă oră de masă decât cea "stabilită" :)

Închei prin a vă povesti despre micul dejun în Roscoff, o localitate frumoasă din regiunea Bretagne. După 1 oră și jumătate cu autocarul de la Brest la Roscoff, am coborât împreună cu alte colege de-ale mele, grăbite, să bem o cafea maaare și să mâncăm ceva. Se întampla asta pe la ora 10:30 dimineața. Programul pentru mic dejun închis, frig afară, rețeta perfectă pentru o duminică excelentă, nu? :) Nici nu mai vrei ceva anume, te mulțumești cu ce găsești deschis la -2 grade. Și nici mic dejun nu-ți mai trebuie. Cu o brioșă sau niște clătite, zici merci, dar n-ai cum să te întorci fără câteva kilograme bune în plus!
Ador Franța, credeți-mă, dar nu mă pot adapta la programul lor de masă și nici cu mâncarea dulce. Dacă ți se face foame și nu poți aștepta până la ora de masă, dacă a fost prea dulce mâncarea sau nu ți-a plăcut brânza de dinaintea desertului, ia-ți un pachețel la tine! O pungă de covrigi o să te salveze întotdeauna :)

Acum hai să-mi povestești experiența ta culinară din Franța!

2 comentarii:

  1. Exact s lucru mi s-a intamplat mie si prietenilor mei cabd am vizitat Morlaix,un oras dragit din Bretagne. Ni s-a facut foame la o ora cu totul nepotrivita pentru francezi, asa ca am ajuns sa mancam niste sandwich-uri amarate intr-un restaurant tip fast food.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Ioana, de atunci eu umblu cu covrigii în geantă, mai ales dacă nu mă aflu într-o zonă turistică. :)

      Ștergere