Interviu cu un artist handmade - Ana-Maria Mititelu - Accesorii handmade

Azi o să ne delectăm cu lectura unui interviu la care a răspuns Ana-Maria Mititelu, un artist handmade care creează lucruri adorabile. 

Interviu cu un artist handmade - doamna Elena Dincă

Astăzi o vom cunoaște pe doamna Elena Dincă care ne aduce în prim plan reciclarea hârtiei.  Este absolut incredibil modul în care o prelucrează și cum arată produsul finit. Cu multă răbdare și multă îndemânare, realizează lucruri nemaipomenite, fără cusur. 

De ce îți trebuie "pachețel cu mâncare" în Franța?

Acest articol este strict pentru turiști. Nu discut acum cu localnicii! Voi cei care locuiți în Franța, știți cum stau lucrurile, dar noi, ăștia care vă vizităm țara, nu!

Valencia, paradisul pierdut

Până să ajung în Valencia am văzut și alte așezări frumoase, dar orașul ăsta chiar le-a întrecut pe toate.

De ce să nu iei autobuzul turistic în Verona

Verona este un oraș care are multe lucruri să-ți arate, dar mergi pe jos! Nu lua autobuzul turistic pentru că o să dai banii degeaba! Noi am făcut-o!

10 lucruri de făcut în Bordeaux

Vă vine sau nu să credeți, noi am făcut Bordeaux la picior. Am mers de dimineață până seara prin toate colțurile orașului. Am refuzat orice mijloc de transport încă de când am pus piciorul pe peronul gării. Ne-am uitat în jur puțin debusolați și-am hotărât să o luam la pas, ceea ce vă recomand și vouă. Vreo 2 ore am rătăcit aiurea, până am întalnit primul obiectiv turistic. M-am simțit în Bordeaux ca acasa, ceva ce de puține ori mi s-a întamplat.

Muzeul de ciocolată din Biarritz, Franța

O binemeritată recompensă s-a arătat la capătul drumului pe faleza din Biarritz, sus, de unde poți să cuprinzi cu privirea tot peisajul mirific. Să vezi întalnirea oceanului cu uscatul și să te delectezi cu o ciocolată caldă sau cu cea mai frumoasă prezentare a Muzeului de ciocolată. Ne-am gândit noi bine să-l lăsam la final!

Regiunea Aquitaine, sud-vestul Franței

Aquitaine a fost cea dintâi zonă descoperită de mine în Franța. Dragoste la prima vedere.

Poziționată în sud-vestul Franței de-a lungul Oceanului Atlantic și a Munților Pirinei la graniță cu Spania, imaginează-ți numai ce peisaje poți întalni. Ceva de vis. Pau, Bayonne, Dax, Biarritz, Mont-de-Marsan sau Bordeaux sunt doar câteva din orașele minunate ale acestei regiuni ce merită vizitată.

Ce-ai face dacă ai ști că nu poți da greș?

Uită de tine și aruncă-te într-o activitate care se situează dincolo de lumesc. Pornește în căutarea ta, înăuntrul tău. Caută-te în gândurile către ceilalți, în ceva ce nu vrei să dezvălui, în ce există pentru tine. Vei fi uimit să afli că nu știi totul despre tine.

Erasmus, o experiență pe care o recomand

Cu mult înainte să mă gândesc la călătorii, să pornesc într-acolo, să mă avânt pe căi necunoscute, știam că o să fac asta. Știam că o să plec și-o să cunosc altă cultură, dar nu știam ce mă așteaptă. E sentimentul ăla care nu-ți dă pace și te tot sâcâie: "Du-te, du-te, vezi cum e!"

În anul III de facultate am descoperit bursa Erasmus. Câteva colege de-ale mele au ales drumul ăsta înaintea noastră. Împreună cu o altă colegă am decis să plecăm și noi. Nu știu ce-am așteptat până atunci, însă se pare că așa a fost să fie. Ne-am hotărât să plecăm în ultimul semestru de facultate :) ciudat, nu? Da, știm! Ne-am gândit noi că o să fie greu, dar tot am plecat!

Aveam nevoie de asta! Și-am lăsat-o pe ultima sută de metri. A meritat mai mult decât mă așteptam. Aveam nevoie să mă descopăr și să mă regăsesc în același timp, să văd cât pot și ce pot, să uit de mine și în același timp să petrec mai mult timp singură.

E ceva ce nu mai trăiești. Tocmai de aceea este o aventură. Știi că o să dureze 5 sau 6 luni, dar nu o să te întorci. Îți continui viața de unde ai lăsat-o. Dar tu te vei schimba. Vei fi alt om la întoarcere.

Am pornit entuziasmate către Brest, Franța. Era ianuarie și era frig. După un drum lung cu autocarul, avionul, trenul, autobuzul și mers pe jos, am ajuns în sfârșit în fața căminului. Pierise entuziasmul. Ploua și era frig. Eram cu 32 de kg după noi, fiecare. Voiam doar să dormim. Nu ne-au putut caza în căminul stabilit. Am insistat, speriate. Cu părere de rău ne-au trimis peste drum (peste deal mai bine spus) și ne-au dat două chei.

Cu ochii închiși mi-am ales în ce cameră o să-mi petrec cele 5 luni. Am deschis ochii și-am văzut 32. Oook! Bun. Am deschis ușa și-am rămas timp de câteva secunde înmărmurită, apoi am început să plâng. Și ce-am mai plâns. Vreo două săptămâni. Pe urmă, m-am calmat pentru că venisem cu un scop: să învăț, să descopăr, să călătoresc, să trăiesc altfel. Am avut o discuție cu mine în care m-am pus să promit că voi folosi timpul acesta în favoarea mea și așa am făcut.

Totul era nou pentru mine. E ca și cum te-ai trezi deodată pe o altă planetă. Doar că alesesem singură să plec :) Brusc, totul se schimbase. Camera era mult prea mică (9m pătrați), patul la fel de mic, debaraua părea că nu-mi ajunge, raftul de cărți din cameră, tot. Unde mai pui că a trebui să ne adaptăm cu școala și cu tot ce reprezenta ea, în câteva zile. Cu documente, instituții, cartele, telefoane care nu mai voiau să meargă, profesori, cursuri, materii, proiecte, teme. Pe lângă asta, cu mâncarea, cu oamenii, cu ploaia (la Brest plouă 24h/24, 7 zile din 7, mărunt cât să te enerveze), culturi diferite și altele. Eram debusolată total. Mi-a luat cam două săptămâni să-mi reconstruiesc identitatea. Apoi totul a mers bine.

Experiența în sine te ajută să te dezvolți pe toate planurile. O recomand pentru că vei descoperi la tine lucruri care nu credeai că există. E greu. Nu o să te mint! E greu să faci față tuturor lucrurilor noi care vin ca o avalanșă, dar e mai bine așa. Ieși din confortul cu care erai obișnuit și asta o să îți schimbe viața. Este o experiență pe care nu toată lumea are curaj să o trăiască, dar dacă îndrăznești, nu o să îți pară rau! Câștigi prietenii pe viață cu persoane din diferite colțuri ale lumii, dobândești cunoștințe care te vor ajuta pe viitor mai mult decât crezi, devii independent și înveți să te descurci în toate situațiile.

La 2 ani după ce am ajuns acasă, m-am gândit la faptul că aș fi putut să merg oriunde altundeva. Erau atât de multe tări. Eu am ales Franța cu destinația Brest. Asta a fost experința mea, care mi-a schimbat viața. Aș repeta-o dacă aș putea să dau timpul înapoi pentru că mi-a adus un plus de cunoștințe pe care nu mi le-aș fi însușit altfel.

Vă las cu niște poze de la Brest:

                                                              Aeroportul din Brest

                                                       Căminul în care am stat

Facultatea

                                                            Curcubeul de la fereastra mea

                                                                  Centrul orașului

Acum c-ai citit despre experiența mea în Erasmus, spune-mi, a ta cum a fost?

Interviu cu un artist handmade - Căsuța Creativă

Raluca reprezintă Căsuța Creativă, proiectul ei de suflet care ne arată și nouă ce lucruri frumoase pot ieși din mâinile unui artist handmade: "altfel de creații" așa cum le-a numit chiar ea.

Do It Yourself - Day 25 - Aranjarea mărgelelor de brad

Ce poate fi mai enervant decât să descurci un șirag de mărgele de brad de 10m? Nimic, vă spun eu! Am pierdut 1 oră cu asta și nu-mi mai trebuie! Am găsit 2 soluții foarte simple:

Do It Yourself - Day 24 - Aranjarea ornamentelor de brad în cutie

Sunt sigură că n-ați vrea să vă găsiți turtite, șifonate, deformate sau rupte ornamentele la care ați lucrat anul acesta cu drag și spor în cele 25 de zile creative. Așa că vă propun să le puneți frumos într-o cutie. Însă nu oricum.

Interviu cu un artist handmade - Andreea Anghelescu - Marasquin Decor

Ziua de azi ne aduce un interviu interesant cu Andreea Anghelescu, o mămică creativă, un artist handmade care face lucruri interesante, diferite și care reușește să ne atragă atenția în cel mai plăcut mod.

Marasquin Decor este locul unde găsim creații de bun gust, lucrate cu multă atenție și pricepere.

Haideți să o urmărim pe pagina sa de facebook și să vedem ce minunății ies din mâinile ei: https://www.facebook.com/Marasquin-Decor-Masti-Venetiene-Decoratiuni-Bijuterii-1555458928008938/?fref=ts

      1.       Cu ce te ocupi?

Ca și specializare, sunt designer de interior și proiectant mobilier. De când a venit pe lume băiețelul meu, m-am ocupat mai mult de pasiunea mea pentru obiecte de decor.

     2.      De unde vine numele de  „Marasquin”? După ce criterii crezi că ar trebui să ne alegem numele afacerii noastre?

Marasquin este numele primului meu blog ( prin 2010), pe care l-am păstrat pentru că lumea deja mă știa și mă căuta sub această denumire. Marasquino indică defapt un lichior pentru cocktail-uri iar marasquin, cireșele acelea care se folosesc ca și decor pentru prăjituri. E un fel de „cireașa de pe tort”. Într-un fel caracterizează stilul meu, eclectic. Bineînteles că dacă un hobby sau o pasiune se transformă într-o afacere serioasă cu profit și angajați, numele trebuie ales cu ajutorul celor care se pricep să creeze un brand și o imagine pentru o astfel de firmă.

      3.      Realizezi lucruri cu adevărat deosebite. Cum ți-a venit ideea să faci măști?

Totul a început în facultate, când o colegă a venit cu o broșă care reprezenta o mască. Am căutat și eu dar nu am mai găsit. Atunci am început să caut forme sau matrițe pentru măști. Nu am găsit așa mici ca și pentru o broșă, ci măști care se puteau decora și purta, din carton. Pentru că erau destul de scumpe și nu le găseam mereu, m-am decis să le fac singură de la cap la coadă. Și așa au luat naștere măștile mele dintr-o ceramică specială. Le modelez și decorez singură. Din păcate  măștile nu sunt atât de apreciate la noi în țară ca să poți face profit numai din asta. Multe persoane care au fost în Veneția și chiar care au lucrat în ateliere care confecționează măști originale mi-au spus că singura diferență între măștile mele și cele originale este certificatul pe care îl au cele din urmă.  Acum fac măști pe comandă, pentru cei care preferă măști din ceramică în locul celor de plastic made în China sau care vor un anumit model și nu îl găsesc la magazin.

     4.      Decorațiunile pentru copii sigur își au povestea lor. De ce ai ales asta?

Decorațiunile pentru copii au intrat în „repertoriul” meu după 2 ani de stat acasă cu Andrei. Primele jucării făcute au fost un șarpe lung și un brotăcel pe care le-am cusut manual și le-am umplut cu puf siliconic. Asta după ce am comandat puful și m-am trezit la ușa cu un sac mai mare ca mine. Apoi, după un an de chin și timp pierdut pentru că nu știam să cos la mașină, am reușit să învăț singură, prin încercări. Și acum totul e mult mai ușor, deși încerc să păstrez elementele de detaliu pe care tot manual trebuie să le cos. Am ales să fac obiecte pentru copii pentru că am observat că nu se prea găsesc decorațiuni pentru camerele lor, cum ar fi tablourile sau decorațiunile care conțin numele „proprietarilor”. În plus, majoritatea jucăriilor sunt din plastic, lucru deja insuportabil pentru mine. Eu încerc să realizez obiecte din materiale ca lemn, sticlă, metal sau materiale textile.

    5.      Am găsit în atelierul tău multe lucruri frumoase, pline de detalii: albume cusute, tablouri. Totul necesită multă muncă. Cât timp îți ia să realizezi asemenea lucruri și ce materiale folosești?

Timpul de lucru în general e întrerupt de diverse „probleme casnice”, dar ca idee, lucrul durează între una și patru zile, în funcție de complexitate și dimensiuni. Folosesc în general materiale textile cu texturi diferite, mărgele și figurine din lemn, sticlă, metal și acril. Încerc să evit plasticul deși îl mai folosesc la aceste decorațiuni pentru copii. Chiar și ramele tablourilor sunt din lemn și vin pe comandă. Fiecare e aleasă în funcție de tema aleasă.

    6.      Care sunt preţurile pe piaţa românească pentru asemenea produse? Crezi că este o activitate care îţi poate aduce profit?

Din ce am văzut eu, prețurile diferă destul de mult. Eu mă situez undeva la mijloc și încerc să realizez o legătură între calitate și preț și în același timp încerc să aduc lucruri noi pe care să îmi las amprenta. Prețurile mele sunt între 15 lei (broșe din sticlă și material textil) și 300 lei (măști venețiene decorative). Restul obiectelor se situează între aceste două valori. Nu vând un brand cum  deja au început mulți să facă în cazul produselor de designer, ci încerc să realizez lucruri în care pun pasiune și nimic nu ajunge la cumpărător  fără să fiu eu mulțumită de munca mea.

Poate să aducă profit în funcție de vânzări. Iar vânzări ai dacă faci lucruri de calitate și știi să te promovezi. Cred că poți ajunge să realizezi cel puțin un venit minim pe economie dacă reusești să te implici total în așa ceva și o iei treptat.

     7.      Prin ce metodă îți promovezi produsele?

Mă promovez pe Facebook, apoi sunt găsită destul de ușor pe Google cu măștile venețiene. Am în plan un site și reclamă pe Facebook dar pentru asta trebuie să realizez un stoc de produse. Încă nu am reușit.

     8.      De ce crezi că ar trebui să țină cont cei care îți împărtășesc pasiunea?

În primul rând cred că ar trebui să știe să își identifice stilul iar asta îi va ajuta să nu copieze ceea ce găsesc pe net sau unii de la alții, punându-și amprenta pe obiectele pe care le realizează.

În al doilea rând cei care realizează obiecte unice nu sunt „artizani” ci adevarați designeri atâta timp cât sunt originali. Handmade în România e asociat deja cu produse ieftine, ceea ce e complet greșit. Dacă sunt făcute manual sau au un design unic, atunci trebuie să aibă un preț corespunzător, în funcție de calitatea materialelor.

Do It Yourself - Day 23 - Depozitarea globulețelor (2)

Partea a 2-a a depozitării globulețelor este dedicată celor mari, care nu intră în cofrajul pentru ouă.
Este o altă idee simplă care vă ajută să le organizați și să le păstrați în perfectă stare până la Crăciunul viitor.

Interviu cu un artist handmade - Ana-Maria Crînguș și Crîngușeriile ei

Astăzi vă fac cunoștință cu Ana-Maria Crînguș, un artist handmade desăvârșit, cu multă îndemânare, care îmbină excelent culorile și care realizează cu multă răbdare "Crîngușerii" speciale.

Intrați și vedeți! Minunatele sale creații le găsiți aici:  https://www.facebook.com/cringuserii/photos_stream?tab=photos_albums

1.                  Prezintă-ne puțin activitatea ta.  Ce faci mai exact?

Pe scurt: dau frâu liber imaginației. Activitatea mea constă în a mă destinde și a crea lucruri care, mai întâi de toate, să îmi placă mie, să pot eu să mă văd purtându-le. Mai apoi, inspirată din moda de zi cu zi, încerc să combin culori, materiale și această pasiune a mea în creații numite simplu „Crîngușerii”.

2.                  Ce fel de materiale folosești ?

Materialele folosite în componenta brățărilor și nu numai (pentru că, mai nou am început să confecționez și cercei) încep de la șnur de bumbac, ață cerată, șnur nylon satinat, paracord, șnur din fibră naturală, imitație de piele și, bineînțeles, piele, de diferite dimensiuni și culori. În ceea ce privește accesoriile, m-am axat mult pe ancore, diverse modele, pentru a oferi clienților o gamă largă de produse.

De asemenea, am folosit și pietre semiprețioase (ochi-de-tigru, lava stones) în diferite combinații, cu accesorii precum cranii sau bufnițe, la mare căutare anul acesta.

3.                  Creezi brățări cu o anumită tematică sau lucrezi în general diferite modele?

Conceptul de „Crîngușerii” s-a bazat inițial pe orice înseamnă hand-made. Însă, datorită faptului că ne aflăm la Marea Neagră, un oraș care produce mulți navigatori, mi s-a părut interesant să folosesc elemente precum ancoră sau cârlig de pește pentru a transforma o simplă brățara într-un must-have.

4.                  Care brățări se vând cel mai bine?

De departe brățările nautice - ancorele de 3-4 cm, în culori mai închise. Vara trecută la mare căutare au fost cele în culori precum albastru, vișiniu sau chiar negru pentru că sunt foarte ușor asortate cu hainele sau cu alte accesorii masculine.

5.                  Care sunt principalii tăi clienți? Te adresezi persoanelor tinere sau tuturor persoanelor indiferent de vârstă?

Spre surprinderea mea, am observat că nu doar băieții le poartă, cât și fetele, soțiile sau iubitele de navigatori. În mare, accesoriile „Crîngușerii” se adresează tuturor persoanelor, dar categoria care s-a remarcat a fost de departe segmentul de 18-25 de ani, deși am confecționat câteva dintre  brățările cu ancoră, la cerere, atât pentru copii de 5 ani, cât și pentru persoane de 35-40 ani.

6.                  Care sunt preţurile pe piaţa românească pentru asemenea produse? Crezi că este o activitate care îţi poate aduce profit?

Prețurile pe piața din România sunt destul de ridicate, deși ideea a prins foarte repede și s-a extins. Am putut să observ același model de brățări începând de la 10-15 lei (prețul pe care și eu îl folosesc și care mi se pare destul de corect) până la 100 lei. Eu sunt de părere că prețurile pot fi exagerate. Materialele deși sunt costisitoare, poți face profit, mai ales când știi că ceea ce tu creezi este purtat cu plăcere.

7.                  Prin ce metodă îți promovezi produsele?

Produsele create de mine le promovez pe Facebook, pe pagina „Crîngușerii” unde postez periodic, dar și pe pagina personală de Facebook. Mi se pare o metodă sigură de promovare, unde clienții pot vizualiza produsele, pot da like sau share, îmi pot împărtășii ideile lor (care de multe ori sunt excelente) sau îmi pot cere păreri. Practic, este modalitatea ideală de a relaționa cu persoanele interesate.

8.                  Ce mesaj ai pentru toți artizanii la început de drum? De ce ar trebui să țină cont?

Mesajul meu sună cam așa: puneți pasiune în ceea ce faceți, mai întâi de toate! Gândiți-vă dacă voi ați purta așa ceva, dacă v-ar face plăcere, mai apoi puneți-vă creativitatea, mintea și sufletul până și în cele mai mici detalii, pentru că, într-adevăr, detaliile fac diferența. Iar dacă ceea ce ați creat vă satisface, atunci sigur a ieșit ceea ce v-ați propus. Nu e ușor, dar e frumos!