Cu același entuziasm cu care a plecat Marius de acasă, a ajuns și acolo. Vă
dați seama bucurie pentru mine că o să vizităm un stadion, nu? :) Ca
atunci când eu intru într-un magazin de suveniruri și el mă așteaptă
afară :)
I-am luat camera din mână și l-am lăsat să se bucure. Chiar am evitat să îi pun întrebări idioate despre fotbal, mă prefăceam că-nțeleg tot :)
Am fost fotograful de serviciu în ziua aia. Cu fiecare încăpere, pe fața lui se afișa un zâmbet larg și o exclamație de genul: "Cât de tare!" Sincer, mi-a placut și mie, chiar dacă nu am vreo treabă cu fotbalul.
Dezamăgit a fost când am făcut turul și ne-au prezentat alt vestiar, care nu părea al jucătorilor :) Eu puteam să jur că-i al lor, dar el și-a dat seama de la o poștă că nu e ce-ar fi trebuit să fie. Tot spera c-o să trecem pe acolo. Surpriză însă, n-am trecut! Aia a fost tot! Puteți să vedeți și voi vestiarul în poza de mai jos :)
Sper că v-a plăcut entuziasmul lui și v-ați bucurat de pozele mele :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu